Moţi participanţi la fãurirea României Mari 1916-1919

Mai 1919: Un grup de ofiţeri ai batalionului III/ Horia : Viorel Fodor, Gheorghe David, Mircea Feier, Mircea Pop, Ioan David, toţi din Abrud; Costişel Constantin din Certege, Sever Furdui, A. Vicenţiu şi Teodor Orlea din Câmpeni, Petruţa Aurel din Muşca; Popa Popescu din Lăzeşti




1. Moţi eroi la Mărăşeşti

În familia memorandistului Vasile Fodor din Abrud se năştea în 1889 Titus Fodor, nepotul tribunului paşoptist Vasile Ladislau Fodor.

Titus Fodor trece în decembrie 1915, împreună cu alţi ofiţeri şi soldaţi români din regimentul 21 Honvezi, Carpaţii în România. Aici participă în primăvara anului 1916 la manifestaţiile din Bucureşti. Demonstranţii cereau să înceteze asuprirea românilor din Transilvania, Ungaria şi Bucovina pentru intrarea României în război alături de Antantă. Titus Fodor şi fratele său, Viorel Fodor, socotiţi printre organizatori, sunt închişi la Văcăreşti, sub acuzaţia de tulburare a ordinii publice. La proces au asistat (după cum spune Titus): Take Ionescu, Filipescu, Grădişteanu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, Ion Agârbiceanu, Octavian Tăslăuan şi alţii. Mulţimea s-a adunat în stradă şi cerea eliberarea celor arestaţi. După şapte zile sunt achitaţi şi eliberaţi. Fraţii Fodor au fost apăraţi de avocatul Radu Rosetti, cunoscutul scriitor, care va fi oaspetele familiei Fodor, în Abrud, în anul 1935, când scriitorul a vizitat Munţii Apuseni (v. Radu Rosetti - Scrieri alese, Bucureşti, 1938, p. 155). După intrarea României în război, Titus Fodor se înrolează voluntar în armata română, cu gradul de sublocotenent şi ia parte la luptele de la Mărăşeşti, cu regimentul 47 infanterie comandat de colonelul Radu Rosetti, regiment aparţinător diviziei a 13-1 comandată de generalul Ioan Popescu. Luptă la Răzoare şi Muncel, unde este rănit la 28 august 1917. Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat mai târziu (1957) cu medalia “Virtutea ostăşească clasa I-a”



2. Participarea la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918

“Fusesem trimis de Marele Stat Major (ne mai spune Titus), cu legitimaţie specială, semnată de generalul Prezan, în misiune de stat în Transilvania, unde se precipitau evenimentele, şi pentru a participa la Marea Adunare a românilor de la Alba Iulia. Am poposit mai întâi la Cluj, unde aveam de luat legături cu locurile stabilite, găzduind la dr. Alexandru Fodor, medicul de atunci al oraşului. La Alba Iulia am sosit în seara zilei de 29 noiembrie 1918, urmărind să iau parte la adunarea din ziua de 1 decembrie.

Moţii au sosit în dimineaţa zilei de 30 noiembrie cu o gardă naţională comandată de locotenentul Vesa Avram. Această gardă, primise misiunea să facă paza cetăţii, după tradiţia de la 1848, când tot moţii lui Avram Iancu au făcut paza Adunării Naţionale de la Blaj. Li s-au dat arme şi muniţii.

Adunarea, care a hotrât Unirea, a durat până la orele două după masă. Din lipsă de spaţiu de cazare, gardiştii moţi au plecat în aceeaşi zi cu mocăniţa către Zlatna, care li s-a pus la dispoziţie. Am plecat şi eu cu ei către Abrud, căci nu mai fusesem acasă de patru ani. După un popas la Zlatna, care a fost de fapt o adevărată sărbătoare nocturnă, cu cântece şi jocuri româneşti neîntrerupte, în ziua de 2 decembrie ne-am continuat drumul către Abrud. Am ajuns seara. Nu pot uita entuziasmul şi bucuria tuturora. Se trăgeau rafale de arme, se cânta “Deşteaptă-te române”, “Hora Unirii”, se chiuia pe tot parcursul drumului. Cu garda moţească porniseră la drum o mulţime de oameni. Era un entuziasm pe care nu-l mai văzusem niciodată. Nici nu l-am mai văzut de atunci. Ajuns la Abrud, piaţa din centrul oraşului s-a umplut de lume. De la balconul casei noastre (din Piaţa Eroilor), Candin David, în numele Consiliului Naţional Român local, a vorbit poporului, aducând mulţumiri pentru frumoasa comportare avută la Alba Iulia.

S-a discutat problema dezarmării gărzii maghiare, care încă se mai menţinea în oraş cu sediul în localul “Detunata”, foarte bine înarmată. Garda românească sub conducerea energicului locotenent Avram Vesa l-a somat pe comandantul gărzii maghiare, Kepés Colomán, să depună armele, lucru ce s-a şi întâmplat”. (Aşa mărturisea eroul Titus Fodor din Cluj în anul 1967 într-o scrisoare către Romulus Felea).



3. Detaşamentul “Horea” (1919)

Când totul părea că problema unităţii românimii a fost rezolvată, din apus apar norii aducători de furtună ai războiului. Unirea de la 1 Decembrie 1918 n-a fost acceptată de către Ungaria, care a început o aprigă teroare în satele şi oraşele româneşti unde staţionau trupe ungureşti.

Atunci când a fost nevoie să se pună iar mâna pe arme, moţii au spus: PREZENT.

Sub comanda bravului locotenent Avram Vesa din Poiana Sohodolului se constituia în Abrud detaşamentul “Horea”. Acţiunea a fost pusă la cale în casa familiei Fodor. Au răspuns la chemare ofiţerii: Viorel Fodor, Gheorghe David, Mircea Feier, Mircea Pop, Ioan David, toţi din Abrud; Costişel Constantin din Certege, Sever Furdui, A. Vicenţiu şi Teodor Orlea din Câmpeni, Petruţa Aurel din Muşca; Popa Popescu din Lăzeşti ş.a.

Detaşamentul “Horea” cu un efectiv de peste 600 de moţi a plecat pe ruta Abrud-Brad-Baia de Criş, unde şi-a mărit efectivul. S-a postat în calea trenului blindat al ungurilor, încărcat cu tunuri şi arme automate, de ajunsese la Hălmagiu. Cu acest tren sperau ungurii să ia în stăpânire zona auriferă a Bradului şi Abrudului

Integraţi în armata română ca batalion (3), moţii din detaşamentul “Horea” s-au acoperit de glorie la Hălmagiu, Ciuci (azi Vârfurile) şi la Dealul Mare, fapte pentru care au fost distinşi cu multe decoraţii de către regele Ferdinand al României Mari, în timpul luptelor şi după terminarea războiului” (ne spune Traian Mager în Ţinutul Hălmagiului 1939).