Prof. Hanciu Ştefan
Meleagurile Albei sunt cunoscute în literatura de specialitate ca una dintre cele mai importante şi mai vechi vetre ale originii, civilizaţiei şi continuităţii poporului român. Cauzele ţin, desigur de poziţia geografică şi de condiţiile naturale deosebit de favorabile, dar în aceiaşi măsură, de marile virtuţi ale poporului nostru, ale strămoşilor noştri, de vitalitatea şi tenacitatea lor.
Apariţia civilizaţiilor umane străvechi a fost determinantă, în primul rând, de caracterul sedentar al populaţiei pe anumite teritorii etnice. Ori, studiul evoluţiei aşezărilor umane din perimetrul etnic românesc, scoate in evidentă cu pregnanţă acest caracter.
Cum era şi firesc, aşezările umane străvechi au început de la o singură locuinţă, evoluând apoi spre un grup restrâns de locuinţe (cătune) şi mai departe, spre grupuri mai numeroase punându-se bazele satelor.
Această ierarhie a fost determinată de evoluţia familială la, gentilică şi de obşte în viaţa socială. Puţine dintre aşezările rurale se vor transforma în târguri şi oraşe şi anume acelea care au beneficiat de poziţii avantajoase din punct de vedere genetic, strategic sau economic, sau acelea care au ajuns in situaţia de centre politice şi administrative. Marea majoritate a localităţilor însa vor rămâne cu caracter rural.
Condiţiile naturale, social – istorice şi economice au imprimat o mare varietate in repartiţia satelor, în mărimea, forma structura, textura şi tipurile lor funcţionale. Marea majoritate din cele 174 de sate atestă, prin urmele arheologice, vechimea elementului uman in acest teritoriu.
Documentar, un număr de 148 sate sunt atestate până in sec. XVI-lea, restul, în majoritate absolută, sate mici din zona montană, de abia prin legislaţiile secolului al XX-lea. Acesta se datora şi formei defectuoase de atestare a aşezărilor din perioada feudalismului. Astfel, de exemplu în domeniul fiscal al Zlatnei erau incluse toate aşezările din bazinul superior al Arieşului, fără să se facă referire la denumiri.
Cele 178 de localităţi rurale şi urbane atestate documentar pe teritoriul judeţului Alba de Jos, existente la începerea secolului, se pot categorisi astfel:
- atestate înainte de 1200 = 1
- atestate în perioada 1200 – 1250 = 22 ( cele mai vechi sunt din 1202 – 1203 = 9)
- atestate în perioada 1251 – 1300 = 41
- atestate în perioada 1301 –1350 = 57
- atestate în perioada 1351 – 1400 = 8
- atestate în perioada 1401 – 1450 = 5
- atestate în perioada 1451 – 1500 = 4
- atestate în perioada 1501 – 1550 = 6
- atestate în perioada 1551 – 1600 = 4
- atestate în perioada 1601 – 1650 = 4
- atestate prin conscripţia de la 1733 a lui Inochentie Micu Clain = 16
- atestate în perioada 1750 –1791 = 4
- atestate în perioada 1805 –1913 = 4
- atestate după 1913 = 2
Densitatea. Teritoriul judeţului Alba de Jos, printr-o concentrare de 4,8 sate/ 100 kmp, se înscrie printre zonele cu densitatea medie de aşezări la nivelul tarii. Din analiza situaţiei existente, se constata o mare varietate a densităţii localităţilor pe unităţi de relief şi pe comune.
Valorile cele mai mici apar în zona colinară a judeţului cu sate mai mari ( Daia Romana: 2,3 sate/100 kmp ; Ighiu : 3,9 sate/100 kmp, etc. ), iar cele mai mari în bazinul superior al Arieşului (Sohodol: 47,7 sate/100 kmp; Roşia Montană: 38,1 sate/100 kmp Bucium : 34,9 sate/100 kmp etc.).
In ceea ce priveşte cele 147 de cătune existente în judeţul Alba, ele corespund în majoritate covârşitoare regiunii montane(142) şi doar puţine (5) regiunii de podiş. Faptul este explicat prin numărul mai ridicat de aşezări mici ca suprafaţă dar mai ales ca număr de locuitori, în regiunea de munte.
La nivelul plaselor situaţia se prezintă astfel:
Plasa Abrud: 90 aşezări; ele aparţin localităţilor:
Abrud: (2) Gura Cornei, Sohoru;
Bucium (29) : Angheleşti, Bisericani, Bucium-sat, Cerbu, Ciuculeşti, Coleşeni, Dogărăşti, Fereşti, Floreşti, Gura Izbitei, Heleşti, Izbicioarea, Izbita, Jurcuieşti, Lupuleşti, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stânişoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Şesii, Văleni Vâlcea;
Mogoş (20) : Bârleşti, Bârzogani, Barbeşti, Bârleşti-cătun, Boceşti Buteşti, Cojocani, Cristeşti, Mămăligani, Onceşti, Negreşti, Poienile-Mogoş, Valea Coceşti, Valea Geogeşti, Valea Mlacii, Valea Tupilor, Tomeşti, Valea Barnii, Valea Bârluteşti;
Roşia Montana (9): Balmoşeşti, Blideşti, Bunta, Gârda Barbuleşti, Iacobeşti, Ignateşti, Soal, Ţarina, Vârtop;
Sohodol (30): Buzeşti, Bilăneşti, Bobărăşti, Brădeasa, Burzoneşti, Deonceşti, Dilimani, Furduleşti, Gura Sohodol, Hoanca, Joldişeşti, Lazuri, Leheşti, Lumineşti, Medreşti, Napăieşti, Nelegeşti, Nicoreşti, Peleş, Poiana, Robeşti, Sebiseşti, Sicoieşti, Surdeşti, Simoceşti, Toci, Valea Verde, Vladoseşti, Morăreşti, Munceşti;
Plasa Aiud: 16 aşezari aparţinătoare localităţilor:
Hopârta (1) : Vama Seacă;
Ponor (4) : După Deal, Macareşti, Valea Bucurului, Vale de Jos;
Râmeti (10) : Brădeşti, Cotoreşti, Floreşti, Olteni, Valea Iezelului, Valea Făgetului, Valea Mănăstirii, Valea Poienii, Valea Uzei, Vlădeşti.
Plasa Ighiu: 6 aşezari:
Meteş (6) : Iasca, Lunca Ampoiului, Lunca Meteşului, Pădurea, Poiana Ursului, Remetea;
Plasa Teiuş: 16 aşezări:
Galda de Jos (5) : Lupşeni, Măgura, Poiana Galdei, Raicani, Zăgriş;
Întregalde (9) : Ghioncani, Ilieşti, Ivăniş, Mărineşti, Modoleşti, Necrileşti, Popeşti, Teceşti;
Mihalţ (1) : Zăgrieş;
Stremţ (1) : Fata Pietrii;
Plasa Vintu de Jos: 19 aşezări:
Blandiana (2) : Ibru, Poieni;
Cioara (2) : Margineni, Săliştea Deal;
Vinţu de Jos (15): Câmpu Goblii, Clocaşu, Crişeni, Dealu Ferului, Gura Cutului, Hategana, Laz, Matacina, Mereteu, Părău lui Mihai, Poieniţa, Stăuini, Valea Goblii, Valea Vinţului, Vurpar;
Mărimea. Dupa numarul locuitorilor, satele judetului Alba de Jos pot fi grupate in următoarele categorii:
- sate foarte mici, sub 250 locuitori (4), deţin 2,29 % din total; sunt răspândite în întregul judeţ, predomină însă numeric în zona Munţilor Apuseni (Mesentea, Mândra, Răchisel, Şoimuş);
- sate mici, între 250-500 de locuitori (24) cu o pondere de 13,7 % din total şi alături de primele, formează majoritatea absoluta a aşezărilor din Munţi Apuseni;
- sate mijlocii, între 500-1000 de locuitori (72), ce reprezintă 41,3 %, constituie marea majoritate a aşezărilor judeţului;
- sate mari, între 1000-2000 de locuitori (61), cu o pondere de 35 %
- sate foarte mari, peste 2000 de locuitori (13), reprezentând doar 7,47 % şi situate în general, pe principalele artere de comunicaţie ( Teiuş, Vinţu de Jos, Mihalţ, Cenade, Ocna Mureşului, Daia Română, Vingard). În zona montană a Apusenilor, apar fie în depresiuni sau confluenţe de ape, străbătute de căi de comunicaţie importante (Bucium, Sohodol, Mogoş) şi uneori chiar în apropierea centrelor urbane, fie în regiunea minieră (Roşia Montană, Abrud-Sat, Zlatna).
Majoritatea satelor fiind situate pe văi, se deosebesc numai prin poziţia fata de elementele acestora ( lunca, terasa, versanti). Cele mai favorabile condiţii le oferă văile largi, terasate ( Mureş, Târnava, Ampoi, Secaş, ), în lungul cărora s-au dezvoltat numeroase sate mari: Teiuş, Vinţu de Jos, etc.
Sub aspectul structurii, zona colinară se caracterizează prin sate adunate, cu grad diferit de compactizare, influenţat atât de factorul natural, cât şi de cel social-istoric, iar zona montană, prin sate risipite, neputându-se vorbi, în cazul multora, despre vatră, aceasta fiind aproape identica cu moşia satului.
Sub aspect funcţional majoritatea satelor îndeplinesc funcţie agricolă, fapt evidenţiat şi prin proporţia mare a populaţiei active agricole şi prin ponderea valorica a producţiei agricole. In cadrul acestui tip funcţional se conturează, deci, subtipuri şi anume:
- Agricole propriu-zis, în care populaţia agricola depăşeşte 80 % (Cergău Mare, Cergău Mic, Lupu, Crăciunelul de Sus, Cut, Cricău, Boz, Doştat, etc.).
- Agricole în principal şi complementar de cazare, cu populaţie agricolă între 60 – 80 %, restul fiind ocupată în special, în alte sectoare de activitate ( meşteşuguri, comerţ ), cu locuri de muncă în alte localităţi, mai ales în centre urbane ( Miceşti, Oarda, Gâmbaş, Păgida ).
Dupa profilul diferitelur zone agricole, satele acestui tip pot fi:
- de cultura a cerealelor ( grâu, porumb ), asociate cu cea a diferitelor plante ( sfecla de zahar, cartofi, tutun ) şi creşterea animalelor ( bovine, porcine, ovine ), răspândite în sectorul de luncă al Podişului Târnavelor şi în cel al Secaşelor;
- de cultura a cerealelor ( grâu, porumb ), asociate cu viticultura şi pomicultura, frecvente în Culuarul Mureşului, în cel al Târnavelor şi în zona piemontană;
- De creştere a animalelor ( bovine, ovine ) pe păşunile montane, asociate cu exploatările forestiere sau miniere, în subsidiar cultivându-se cartoful, grâul, secara, porumbul – răspândite în zona montană a Apusenilor.
Existenţa unor resurse ale subsolului, extragerea şi prelucrarea lor primară, conferă unor sate funcţia industrial-extractivă ( Roşia Montană, Valea Dosului, Ocna Mureşului, etc.)
Privite în ansamblu, aşezările rurale, alături de cele urbane, cu populaţia, funcţionale şi dotările social – economice, se încadrează armonios în peisajul geografic, fapt ce denotă că şi aici, omul a reuşit să se adapteze şi să valorifice armonios condiţiile oferite de natura.
La 1 martie 1911, Comitatul Alba Inferioară stabilea ca cele 174 de comune, dintre care 17 cu peste 2000 de locuitori ( Blaj, Cenade, Zlatna, Vinţu de Jos, Daia Romînă, Ocna Mureş, Rimetea, Teiuş, Mihalţ, Abrud-sat, Roşia Montană, Bucium, Mogoş, Sohodol, Alămor, Cut şi Vingard ) Să fie grupate în 68 de notariate dintre care 14 comunale şi 54 cercuale.
La 14 decembrie 1920, Prefectura judeţului Alba Inferioara a stabilit următoarele plăşi : Abrud, Aiud, Blaj, Ighiu, Ocna Mureş, Ocna Sibiului, Teiuş şi Vinţu de Jos.
- B I B L I O G R A F I E -
1. Suciu C. (1967) – „ Director istoric al localităţilor din Transilvania”, vol. I-II, Editura Academiei, Bucureşti.
2. Veress A. (1929-1939) – „ Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării româneşti” vol. I-XI, (1527-1690), Bucureşti.
3. X X X (1900) – „ Harta Judeţului Alba de Jos”, După Dr. Cserni – „ Alsofeher vamegye Monografiaja”.
4. X X X (1916) – „ Amicul Poporului-Calendar pe anul visect 1916”, anul LVI, întocmit de I. Popovici, Sibiu.
5. X X X (1920) – „ Monitorul Oficial al judeţului Alba Inferioară”, anul XI, nr. 22, Aiud, la Mai 27; Date Statistice.
6. X X X (1929) – „ Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918 – 1928”, vol. I, Cultura Naţională, Bucureşti, pp.285 – 571.
No comments:
Post a Comment