Andrei Şaguna s-a născut la 1 ianuarie 1809, la Mişkolţ în nordul Ungariei, din părinţi aromâni, originari din Grabova, lângă Moscopole în Balcani. În 1814, Naum Şaguna, tatăl lui Andrei Şaguna trece la catolicism. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) începe şcoala la Mişkolţ. În 1826 termină gimnaziul catolic la călugării piarişti din Pesta.
La 29 decembrie 1826 trece la ortodoxie (religia strămoşilor). Între 1826-1829, urmează filozofia şi dreptul la Buda. În 1829 pleacă la Vârşeţ unde urmează teologia. La 1 noiembrie 1833 se călugăreşte şi ia numele de Andrei. La 15/27 iunie 1846 este numit vicar general la Sibiu. La 18/30 aprilie 1848 este hirotonit la Carlovit ca episcop. Atunci el a spus: “Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez”. La 3/15 mai 1848 prezidează împreună cu episcopul greco-catolic Lemeny, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegaţii, duce petiţia de la Blaj la împăratul de la Viena. În 16/28 decembrie 1848 organizează o adunare la Sibiu de unde trimite o nouă petiţie împăratului. Ideea unităţii românilor este conţinută în “Memoriul” naţiunii române din Marele Principat al Ardealului, din Banat, din părţile vecine ale Ungariei şi din Bucovina, prezentat tot împăratului. La 12 martie 1850 organizează la Sibiu, Congresul bisericesc, la care partcipă şi Avram Iancu.
Angajamentul lui Şaguna luat la Carloviţ începe să prindă viaţă. La 27 august 1850 se deschide la Sibiu Tipografia eparhială, întemeiată pe banii lui Şaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărţi şi istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 se întemeiază Telegraful Român, singurul ziar din România cu apariţie neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855, Şaguna reorganizează învăţământul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de teologie şi pedagogie şi care poartă numele de Seminarul Andreian. Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de şcoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad. Acestuia din urmă îi dăruieşte Andrei Şaguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul său vor fi tipărite 25 de titluri de manuale şcolare, Andrei Şaguna sprijină ideea lui Ioan Puşcariu de a înfiinţa Astra. Şaguna este ales primul preşedinte al Astrei.
“Şaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe şi vigoare, a pus plugul în brazdă şi a dezţelenit ceea ce ameninţa să devină pârloagă”1. Aşa a procedat şi în Ţara Moţilor unde neştiinţa de carte, în rândul românilor ortodocşi, era foarte mare, şi se datora sărăciei, restricţiilor şi mai ales lipsei de organizare. Situaţia şcolilor româneşti ortodoxe era jalnică. Lipseau localurile de şcoli, învăţătorii, manualele şcolare, şi mai ales o instituţie care să dea învăţătorilor cunoştiinţele necesare. Comunicările (rapoartele) primite de la protopopiate oglindesc pe deplin cele afirmate.
Iosif Ighian, protopopul Tractului Zlatnei (cu sediul la Baia de Arieş) dădea Oficiului Cercual Abrud următoarea “Relaţiune” (nr.36/1858/17/5 martie, Abrud): “În tractul meu protopopesc sunt 46 comunităţi bisericeşti, dintre care 37 ţin de cercul Abrud, iară 9 de cercul Bălgradului.
Aici voi enumera numai comunităţile bisericeşti ce se ţin de acest cerc al Abrudului, voi spune în care se află şcolă şi învăţător şi cum e plătit acesta şi de unde, precum şi care dintre aceste comunităţi ar putea concurge (asocia) la o şcoală.
1) Offenbaia (Baia de Arieş). Aici este şcoală şi învăţător, plata lui e de 120 fl. pe an; la această şcoală concurg şi comunele: Brăzeşti, Sartăş, Cioara şi Muncel, şi această concurgere se poate lăsa şi pe viitor fiindcă aceste comune, sărace fiind, nu sunt în stare de a-şi ridica fiecare şcoală separată. Şcoala n-are veniturile ei proprii. Salariul îl dau comunele: Offenbaia 80 de florini, parte prin repartiţiune de la poporeni, parte din cassa bisericii, iar comunele concurente (asociate 40 fl. fiecare şi câte 10 fl. din cassa comunală. Acest salariu nu este destul pentru învăţător şi s-ar putea îmbunătăţi din lada fraternală din Offenbaia, la care dau bani toţi băieşii de acolo, cel puţin 70 fl. şi apoi 100 fl. de la numitele comunităţi, fiecare câte 20-100 fl.
2) Câmpeni. Aici nu este şcoală şi nici învăţător. S-a format un fond pentru şcoală; de acum doi ani, comuna a oferit, pentru formarea acestui fond, venitul său de pe cele 3 luni libere în care are dreptul de a crâşmări, şi s-a promis a da tot spre acest scop şi interesele (câştigurile) după împrumutul naţional din 1854, care suie la 3000 florini. ...La această şcoală ar putea concurge şi comunităţile Săcătura şi Certege, pentru că sunt aproape de Câmpeni, şi pe de altă parte, că ele n-ar fi în stare a-şi ridica fiecare de sine şcoală, şi acestea au promis a oferi pentru ridicarea şcolii din Câmpeni interesele după împrumutul de la 1854... Aşa s-ar putea forma la Câmpeni o şcoală cu două clase.
3) Sohodol. Aici sunt 4 biserici: Sohodol Sat, Peleş, Valea Verde şi Poiana. Nu este şcoală. S-a făcut planul pentru a ridica o şcoală pentru toate cele 4 biserici. Învăţător este şi serveşte într-o casă privată, cu un salariu de 120 fl, pe an din cassa comunală. Venituri proprii şcolastice nu sunt. Aici fac observaţia că Poiana are şcoală proprie, dar într-o stare foarte mizerabilă. Biserica din Poiană nici nu este în stare să ţină şcoală bună, pentru aceia, e consult ca toate cele 4 biserici să concurgă la şcoala planificată, că atunci s-ar putea conserva mai bine, cu atât mai vârtos, ca toate aceste 4 biserici, adică comuna Sohodol s-a oferit a conferi pentru şcoală interesele după împrumutul de la 1854, care face 4000 florini.
4) Vidra de Jos. Împreună cu alte 2 biserici: Vidra de Mijloc şi Suprapetri (Vidra Poieni). Este şcoală şi este şi învăţător cu salariu de 150 fl/pe an din cassa camerală, după fondul ce se formase cam pe la 1781-2. La această şcoală ar fi consult să concurgă şi comunităţile: Ponorel şi Neagra, fiindcă sunt în apropiere şi sărace de nu şi-ar putea face fiecare şcoală pentru sine. Aceste comunităţi, precum şi comunitatea Vidra de Jos au promis a oferi pentru şcoală interesele după împrumutul naţional de la 1854. Atunci s-ar putea îmbunătăţi salariul învăţătorului, formându-se acea şcoală cu două clase.
5) Vidra de Sus (azi Avram Iancu). Aici este şcoală bună şi este şi învăţător, cu un salariu de 140 fl din cassa comunală. Venituri proprii şcolastice nu sunt.
6) Scărişoara. Sub numele acesta sunt cuprinse 4 biserici: Lăzeşti, Lăpuş (azi Arieşeni), Gârda de Sus şi Gârda de Jos. Nu este şcoală şi nici învăţător. Ar fi consult (nimerit) ca pentru toate cele 4 comune bisericeşti să se ridice o singură şcoală, spre aceasta s-au oferit numitele biserici, dând, întreaga comunitate Scărişoara, interesele după împrumutul din 1854, care suie la 4000 fl. Din aceştia s-ar ridica mai întâi şcoala şi s-ar da şi pentru învăţător 160 fl., 40 fl. pentru susţinerea şcolii.
7) Albac. Aici sunt 2 biserici: Gura Albacului şi Gura Arăzii (azi com. Horea) În Gura Arăzii este şcoală, dar veche, mică şi mizerabilă. Învăţător este cu un salariu de 100 fl. pe an din cassa comunală. Venituri proprii scolastice nu sunt. În Gura Albacului (azi Albac) nu este şcoală. Aici ar trebui să se ridice o şcoală nouă pentru amândouă comunele bisericeşti, fiindcă nu sunt în stare să-şi facă şcoli separate. Comunitatea Albacului a promis a consacra pentru ridicarea şi conservarea unei şcoli, interesele după împrumutul de la 1854, care face 4000 fl. Salariul învăţătorului la Albac n-ar putea fi mai mic de 200 fl.
8) Cărpeniş. Aici este şcoală bună şi este şi învăţător cu salariu de 120 fl. pe an din cassa comunală, care se vede a fi puţin şi ar fi bine să se mai îmbunătăţească, cel puţin cu 40 fl., sau din interesele după împrumutul de la 1854, al comunităţii, sau din alte venituri ale satului. Venituri proprii şcolastice nu sunt.
9) Abrud Sat. Aici este o şcoliţă veche în care şi umblă copiii la învăţătură; învăţător are; salariu de 40 fl. pe an din cassa bisericii. Este apoi o şcoală nouă, bună, ridicată din fondurile bisericii, care se zice că ar fi dată în arendă pentru folosul bisericii. Venituri şcolastice proprii nu sunt. De Abrud Sat se ţin şi crângurile: Saharu, Ciuruleasa şi Pociovalişte (Buninginea). Nici aici nu sunt şcoli şi nici învăţători. Ar fi consult ca aceste crânguri să concurgă la şcoala din Abrud Sat, oferind interesele lor după împrumutul de la 1854, să se formeze o şcoală cu două clase.
10) Abrud (oraş). Aici este şcoală bună. Este şi învăţător cu salariu de 150 fl. pe an, din cassa bisericească. Venit propriu şcolastic nu este. Şi aici ar fi locul de a ridica o şcoală reală.
Aici ar fi consult ca să concurgă şi comunitatea Corna, care ţine de Abud şi n-ar fi în stare de a-şi ridica şcoala proprie.
11) Roşia (Montană). Aici este şcoală pe locul bisericii. Învăţător nu este. Preotul dă învăţătură copiilor în lunile de iarnă, dar fără salariu.
Şcoala n-are venituri proprii şi nici biserica. Pentru aceasta, abia se poate susţine şcoala. Deoarece nici pentru învăţător nu se poate asigura salariu. ...ar fi mai consult ca să concurgă ori la şcoala din Cărpiniş ori la cea din Abrud sau Abrud Sat.
12) Bucium. Sub această denumire colectivă se află 5 biserici, de legea noastră (ortodoxă): Bucium Sat, Muntari, Izbita, Poieni şi Cerbu. Aici sunt două şcoli; una în Bucium Sat, care are şi învăţător cu salariu de 75 fl. din casa comunală. Alt fond şcolastic nu are. Apoi una în Poieni, care are învăţător cu salariu de 80 fl. pe an din cassa comunală. Venit propriu şcolastic nu are. Ar fi consult ca salariul la aceste două şcoli să se îmbunătăţească, şi încă la cel din Bucium Sat batăr până la 200 fl. şi la cel din Poieni până la 120 fl. Aceasta cu atât mai vârtos se poate cu cât comunitatea Bucium oferă favorul la împrumutul din 1854, care este de 4000 fl. Cu timpul şcoala din Bucium Sat ar putea avea 2 clase.
Din cele zise până acum se vede cum comunităţile bisericeşti din protopopiatul meu, al cercului Abrud, s-ar putea împărţi în 12 cercurele şcolastice. Aici am luat în considerare cele două momente care se vădesc a fi decisive: apropierea comunităţilor şi starea lor materială”
Abrud 17/5 martie 1858 Iosif Ighian, protopop”2
O preocupare deosebită a avut Andrei Şaguna în ce priveşte înfiinţarea de fundaţii. Fundaţia “Francisc - Iosefină” întemeiată de Andrei Şaguna a avut menirea de a strânge fonduri pentru stipendii (burse) necesare pregătirii preoţilor şi învăţătorilor. Printre cei care au contribuit cu fonduri se numără şi prototipul Iosif Ighian cu 1000 de galbeni. În sinodul din 1864 fundaţia dispunea de 22.664 florini şi 12,5 cr. valută austriacă”3
Încă de la sinodul din 1850, Şaguna reuşeşte să scoată şcoala de sub inspecţia episcopiei romano-catolice din Alba Iulia şi să statornicească funcţia de inspectori în sarcina protopopilor iar cea de director şcolar în sarcina preoţilor.
“În 1856, consilierul şcolar dr. Pavel Vasici (numit la Propunerea lui Şaguna) începe să publice “Împărtăşiri pedagogice” care sintetizează în 7 puncte starea şcolilor.
1) Necapacitatea celor mai mulţi învăţători, care abia ştiu scrie şi citi, fiind slabi informaţi în domeniul pedagogic...
2) Dotaţia slabă a învăţătorilor (salariu), care variază între 40 şi 300 fl....
3) Lipsa de cărţi şcolare e un defect mare...chiar şi cel mai sărac şi le poate agonisi dacă ar bea numai cu un fărţaliu(sfert) de rachiu mai puţin pe saptămână...
4) Necercetarea (neinspectarea) şcolilor din partea parohilor (preoţilor) şi a protopopilor...
5) Necercetarea (nefrecventarea/şcolilor de către copiii buni de şcoală. Iarna nu pot merge la şcoală, căci n-au haine, sunt desculţi şi goi, iar vara umblă pe câmp după vite. Pentru păzirea vitelor unii părinţi sunt mai îngrijoraţi, decât pentru copiii lor.
6) Lipsa fondurilor şcolare, din care să se plătească învăţătorii, să se cumpere cărţi pentru copiii săraci, s.a.
7) Neregulata chiverniseală a bunurilor bisericeşti şi comunale...
În anul 1858 erau în Ardeal 2398 şcoli poporale cu peste 90000 şcolari. Dintre acestea 460 erau germane, 957 ungureşti şi 981 româneşti, între care de confesiunea greco-orientală (ortodoxă) peste 600 cu 33.229 şcolari”4
Din Ţara Moţilor, situaţia este prezentată în “Arătarea (raportul) protopopului, Iosif Ighian pe semestrul I din anul şcolar 1853/54.
1) La şcoala din Zlatna au frecventat 33 feţi (b) şi 8 fete
2) La şcoala din Vâltori au frecvevtat 34 feţi şi 11 fete
3) La şcoala din Valea Dosului au frecventat 33 feţi şi 9 fete
4) La şcoala din Trâmpoiele au frecventat 24 feţi şi 1 fată
5) La şcoala din Petroşeni (lângă Zlatna) au frecventat 26 feţi şi 2 fete
6) La şcoala din Galaţi (lângă Zlatna) au frecventat 20 feţi şi - fete
7) La şcoala din Feneş au frecventat 31 feţi şi 1 fată
8) La şcoala din Presaca au frecventat 30 feţi şi - fete
9) La şcoala din Abrud au frecventat 31 feţi şi 31 fete
10) La şcoala din Offenbaia (Baia de Arieş) au frecventat 54 feţi şi 1 fată
11) La şcoala din Vidra de Sus (A. Iancu) au frecventat 41 feţi şi - fete
12) La şcoala din Săcătura (Vadul Moţilor) au frecventat 21 feţi şi 1 fată
13) La şcoala din Albac au frecventat 30 feţi şi - fete
14) La şcoala din Arada (Horea) au frecventat 40 feţi şi 8 fete
15) La şcoala din Certege au frecventat 17 feţi şi 6 fete
16) La şcoala din Poieni au frecventat 50 feţi şi 20 fete
17) La şcoala din Bucium Sat - nu s-au comunicat datele5
Această statistică ne arată că la acea dată funcţionau numai 17 şcoli în cele 46 comune bisericeşti, cât cuprindea protopopiatul. Numărul fetelor şcolarizate era foarte mic. Unele şcoli: Galaţi, Presaca, Vidra de Sus şi Albac sunt frecventate numai de feţi (băieţi).
Nu trec mulţi ani şi statisticile consemnează existenţa şcolilor şi în localităţile unde nu erau în 1853.
Protopopul Ioan Paliţia îi comunică mitropolitului Andrei Şaguna la 28 martie 1873 date despre starea învăţământului din Protopopiatul Zlatnei de Sus (de la Câmpeni în sus).
Copiii obligaţi a frecventa şcoala:
Etatea de 6-12 ani - feciori 1572, copile 1589, total 3161; 13-15 ani - feciori 649, copile 502, total 1151.
În semestrul I au frecventat şcoala:
Etatea de 6-12 ani - feciori 398, copile 110, total 508; 13-15 ani - feciori 14, copile 12, total 26.
În semestrul II au frecventat şcoala:
Etatea de 6-12 ani - feciori 73, copile 33, total 106; 13-15 ani - feciori - , copile - , total - .
Cauzele slabei frecvenţe şcolare sunt: depărtarea de şcoală şi sărăcia acestui popor muntean (moţii), răspândiţi pe dealuri (munţi) şi văi în depărtare de 2-3 ore, şi chiar mai mult, până la şcoală. Pe de altă parte şi dregătoriile comunale nu i-au silit pe părinţi să-şi dea pruncii la şcoală” (Câmpeni, 28 martie 1873, protopop Ioan Paliţia)6
Din Sohodol raporta la 20 oct. 1873, preotul N. Motara următoarele:
Feciori în etate de 6-12 ani 95, fetiţe în etate de 6-12 ani 78, feciori în etate de 13-15 ani 36, fetiţe în etate de 13-15 ani 37,total 246.
Din aceştia s-au înscris şi frecventează 60 .
Din Sohodol Peleş raporta învăţătorul Ilie Furduiu că are 49 elevi din care 43 în primul despărţământ iar 6 în al II-lea.
La şcoala din Sohodol are loc examenul pe semestrul II (1872/3) în prezenţa protopopului Ioan Patiţia. “Clasificarea” întocmită cuprinde 26 elevi.
La Vidra Inferioară (de Jos) în 23 III 1873 protopopul inspector examina 40 de elevi.
Una dintre preocupările protopopului Ioan. Poliţia era şi aceea de a îndeplini nu numai controlul cerut de Şaguna ci şi dotarea şcolilor cu materialele necesare.
Iată inventarul întocmit în 10 martie 1873 de către învăţătorul Basiliu Patiţia de la şcoala din Săcătura:
a) una tablă neagră,
b) una tablă cu litere mobile,
c) una maşină de computu. (socotit)
d) una hartă a Marelui Principat al Transilvaniei,
e) una hartă a Ungariei şi ţările coroanei,
f) una hartă a Europei,
g) un glob pământesc.
h) un portret al împăratului Traian,
i) un steag naţional (nu spune a cărei ţări n.n.)
j) 16 tabele de perete pentru istoria naturală.7
Din lipsă de spaţiu nu putem face referire la toate şcolile care funcţionau în 1873.
A spune totul despre “Mesia ardelenilor” cum îl numea Slavici pe Andrei Şaguna, într-un articol de revistă este imposibil. Pentru aceasta ne-am mărginit doar la faptele sale, fără egal, puse în slujba învăţământului din Ţara Moţilor.
În 1870 Andrei Şaguna este ales membru al Academiei Române.
Către sfârşitul anului 1871 era gata al 3-lea testament prin care lăsa bisericii o avere de aproape 600000 coroane. “Eu - scria Şaguna în testamentul său -... aş putea testa cui şi cum aş voi, jumătate din averea mea, dară eu resignez la favorul acesta şi rânduiesc, ca toată averea, ce se va găsi după moartea mea, să rămână arhiepiscopiei noastre bisericeşti, şcolare şi filantropice, prin o fundaţiune pentru toţi timpii viitori”8
La 25 iunie 1873, bolnav, a trecut la cele veşnice şi a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Răşinari.
Prof Ilie Furduiu
Bibliografia:
1) Antonie Plămădeală (1997) Momentul Şaguna în istoria Bisericii Transilvaniei, în mag. ist iunie, pp 3-5
2) Protopopiatul ortodox Câmpeni, Dosar 1858 de la Arhivele Naţionale din Alba Iulia
3) Ioan Lupaş (1911), Mitropolitul Andrei Şaguna, Sibiu, p. 130
4) Ioan Lupaş, ap. cît pp. 137-141
5)Protopopiatul ortodox Câmpeni, Dosar 1854, fila 130
6) Protopopiatul ortodox Câmpeni, Dosar 1853
7) Protopopiatul ort. Câmpeni, Dosar 1853
8) Ioan Lupaş, ap. cît, p.318
No comments:
Post a Comment