Data publicarii: 10/10/2008
“Da-mi Doamne puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa le schimb pe cele pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta dintre ele“
Din nou vineri, din nou ne pregatim de week-end (o, dulce sfirsit de saptamina…), din nou simtim nevoia sa ne relaxam. O lectura relaxanta va propunem si noi aici cu un personaj indragit despre a carei viata particulara nu stie multa lume dupa cum insusi ne-a marturisit:
Sint multe lucruri pe care nu le stiu decit prietenii nostri de familie, cei mai apropiati, pentru ca eu mi-am promovat doar activitatea artistica, nu am simtit nevoia sa ma destainui presei, desi apreciez aceasta breasla pentru toate eforturile pe care slujitorii sai o fac in spiritul binelui. Sint multe lucrurile pe care le-am facut si nu am dat comunicate de presa, pentru ca daca simti nevoia sa faci ceva, un lucru bun, chiar daca esti persoana publica, persoana cunoscuta, eu cred ca este suficient sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca ti-a dat puterea si putinta de a realiza ceva special pentru sufletul tau si sufletul altora, nu este nevoie sa bati doba si sa te lauzi.
Este o adevarata placere sa stai de vorba cu Nicolae Furdui Iancu. Vorbeste la fel de frumos ca si cintecul sau, un om de o decenta si un bun simt desavirsit. Ferice de parintii care l-au educat si de intelepciunea cu care a pastrat toate sfaturile, nealterate, asa cum le-a primit. Cei sapte ani de-acasa au fost lege pentru el chiar si dupa ce a devenit marele artist din prezent.
Nu stiu fiecare cum simte, dar eu sint foarte legat de amintirile din copilarie, de amintirea momentelor fericite alaturi de familia mea, de mama, de tata, de toti ai mei, de casa parinteasca si de tot ceea ce ma inconjoara aici acasa la Poiana Sohodol. De multa, multa vreme, pot sa spun ca m-am mutat aici, la Alba stau foarte putin, iar la Abrud cobor cind e nevoie doar. Nicaieri in lume nu ma simt mai bine macar ca am fost peste tot si am putut sa aleg, va puteti imagina ca am facut de patru ori turul Americii cu spectacolele mele in care am promovat Romania, judetul Alba si Tara Motilor deopotriva, nicaieri nu am simtit ca sint acasa. Eu daca stau mai mult de o zi departe de Poiana Sohodol, acest loc izolat doar ca si distanta de oras dar care are tot potentialul necesar sa te dezvolti, simt ca mi-e dor. Iar daca trec mai multe zile deja… simt ca ma arde! Cit despre parintii mei, Doamne, cit de mult mi-au luminat sufletul. Datorez familiei mele, sotiei, copiilor, cea mai mare parte a ceea ce sint in afara de talentul pe care Dumnezeu mi l-a dat, iar parintilor mei le datorez respect vesnic si dragoste profunda. Nu am uitat nimic, nici un sfat, nici o dojana, toate acestea le port in suflet.
Casa muzeu
Oricine poate intelege cit de mult pretuieste Nicolae Furdui Iancu amintirea parintilor si casa batrineasca din Poiana Sohodol. Cita lume stie ca artistul a lucrat o gramada de vreme, a tras la rindea, a varuit si a zidit ca sa refaca ceea ce s-a distrus si apoi, cit suflet a pus sa transforme locul care adaposteste si astazi leaganul sau de copil intr-un adevarat muzeu de familie, cu obiecte de demult si icoane vechi, adinc graitoare.
Linga casa parinteasca am construit cu miinile mele si doar cu ajutorul a citorva mesteri, o casuta frumoasa, confortabila, imediat linga casa pe care am construit-o pentru familia pastorului pe care il am la capre. V-am zis ca am capre sau am uitat? Vad ca sinteti uimiti, va povestesc si despre asta! Asadar, am unde sta aici la munte cu tot confortul dar, cel mai bine, cel mai adevarat sentiment si cea mai mare liniste o am aici in cerdacul casei parintesti. Sa veniti aici cind ploua mocaneste si sa stati sa ascultati glasul ploii si-al muntelui, sa vedeti atuncea daca va mai vine sa plecati…
Facem o pauza, artistul s-a toropit in nostalgie…
Apropo de capre… Doamne cum am inceput… Am drag de gospodarie, imi place sa fac, sa lucru, mor dupa lucru, cred ca gospodarului ii sta bine in gospodarie. Imediat dupa ‘90, dupa ce a murit bunica, stiind ca nu mai are cine sa aiba atita grija aici, m-am implicat prima data sa curat terenul pe care il avem pentru ca era plin de lastari, nefiind intretinut de multa vreme, exact cum trebuia. Normal, bunica femeie batrina, ce putea face? M-am tot gindit ce pot face sa nu recurg la chimicale, trebuie sa stiti despre mine ca sint pentru ecologie, pentru un mediu curat, asa ca, am ajuns la specialisti care mi-au recomandat sa cumpar capre. Aceste animale sint de-a dreptul minunate pentru ajutorul pe care il dau. Am cumparat 35 la inceput, iar acum am ajuns la 150 si pot sa va spun ca ele mi-au curatat terenul ca la carte. Mi-s tare dragi… Vin adesea si ma opresc la drum, pe culmea de deasupra manastirii si ma uit la ele cum urca dealul sau cum coboara, daca e pe inserat, si ma umplu de bucurie. Facem si brinza, o minune culinara pentru familia noastra. Sa vedeti ce trecere are la oaspetii pe care ii avem… Laptele, de asemenea, numai ca, cu laptele, unii se mai pacalesc. Beau ca le place, dar fiindca este foarte gras ii trimite imediat in locuri foarte intime, ma intelegeti… Fara gluma, revenind la capre, chiar cred ca pentru multi fermieri de la munte poate fi o oportunitate cresterea caprelor. Eu fac acest lucru cu placere si imi place sa le port mare grija.
Manastirea din satul natal
Poiana Sohodol este un sat asemeni satelor de munte, diferit de alte sate de la ses, cum ar fi satele din jurul Teiusului, de exemplu, o alta zona a mea, cuprinsa in Colegiul 5 in care candidez in acest an pentru Camera Deputatilor, sat la care se ajunge un pic mai greu datorita accesului construit printre dealuri relativ inalte. Avem un primar destoinic in comuna, pe Lucian Andreica, ati auzit de el, cel care a ajutat o gramada de oameni aflati in nevoi si si-a cheltuit o mare parte din bani facind drumuri pe cont propriu atunci cind nu au fost bani la buget, el ne-a ajutat si pe noi la Poiana Sohodol sa avem siguranta cailor de acces chiar si in timpul iernii. Si pentru ca veni vorba, ati vazut cind ati venit incoace manastirea… Tot el este cel care il sprijina pe parintele ieromonah Irineu sa intretina aceasta manastirea in felul in care arata… Dati-mi voie sa imi fac datoria de dascal si sa va fac o scurta istorie a acestei dragi manastiri. A fost biserica satului multa vreme. In jurul anilor ‘70, parintele Dosoftei Muraru insusi a slujit aici, de fapt, a fost cam sase ani aici si a restaurat biserica din temelii. Vreau sa va spun ca are o pictura in fresca deosebita, vitralii trase in plumb, tehnica manuala, deosebit de valoroase. Manastirea aceasta ne-a deschis aici la Sohodol calea turistica. De acum trebuie numai sa facem pensiuni, iar primarul sa termine drumurile pe care le-a inceput, ceea ce se va intimpla in scurt timp.
Ce ati mai facut, ce mai faceti?
Pai ce sa fac? Umblu sa aflu… M-am intilnit cu o gramada de oameni. Si cu copii. Am fost ca in fiecare an in mijlocul copiilor ca sa le aduc un strop de bucurie. M-am intilnit miercurea aceasta cu copiii din comuna Avram Iancu, elevi si gradinari deoptriva. Au fost si ei bucurosi sa ma vada si sa primeasca cite o mica atentie de la mine, nu mare lucru, ceva simbolic de inceput de an scolar. Eu am avut ocazia sa mai stau o data in banca si sa imi aduc aminte… Doamne, ce trece vremea… Trebuie sa avem grija de acesti tineri, sa ii invatam sa creasca si sa traiasca frumos. La fel si de dascali, caci fara ei nu se poate desavirsi educatia. M-am intilnit cu veterani de razboi cu care am stat la taifas de bucurie, dar si de necaz, pentru ca nu le este usor… La momentul potrivit, cind imi voi lansa programul electoral veti intelege ca eru chiar am batut geografia judetului cu piciorul, ca sa aflu nevoile oamenilor, ca sa stiu cum pot sa ii reprezint in Camera Deputatilor. Pot sa va spun ca voi avea cabinele parlamentare in zonele principale, iar usile, usile mele vor fi mereu deschise. Ceea ce imi doresc cel mai mult este sa imi ajute Dumnezeu sa am sanatate ca sa pot ajuta. Eu am o rugaciune care ma insoteste, este Rugaciunea Seninatatii si care spune, Da-mi Doamne puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa le schimb pe cele pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta dintre ele. Sper din tot sufletul meu sa fie asa!
Propteaua de din jos…
Nicolae Furdui Iancu este candidatul liberal pentru Camera Deputatilor in Colegiul Uninominal 5 care include marea parte a Apusenilor, dar si alte zone demne de toata atentia, zona Teius, Intregalde si Rimetea. Alte areale pe care candidatul spera sa le poata scote la propriu din izolare sau din nevoi prin aportul sau la pachetele de legi dedicate, odata ce va ajunge in Parlament si despre care va vorbi in reportajele si interviurile viitoare, in vinerile care urmeaza. L-am intrebat, daca are atita treaba, cum se va impaca si cu politica?
De cind ma stiu am fost foarte organizat. Va puteti imagina ce se putea intimpla cu cariera mea, daca nu as fi stiut sa calculez programul meu si al formatiei mele de suflet, care ma insoteste peste tot, ce s-ar fi intimplat daca dadeam gres? Cu siguranta nu ajungeam unde sint. In politica am intrat acum 8 ani, fara surle si trimbite. Cintecul de tulnic l-am promovat pentru ca mi-e drag si pentru ca e parte din sufletul motilor, din sufletul romanilor, nu ca sa imi faca mie reclama. Eu nu am nevoie de prea multa reclama, ma cunoaste lumea, nu am nevoie sa bat doba, cum spuneam. Am intrat in politica ca sa ajut cu numele meu si cu puterea mea cultura si traditiile judetului care pina la urma, sau poate mai intii, sint parte a economiei acestui judet. Am sprijinit o multime de hotariri ale Consiliului Judetean in perioada in care am activat ca si consilier judetean, iar o serie de institutii au beneficiat de ajutorul meu. Sint unele care s-au infiintat chiar la sugestia mea si in urma sustinerii mele. In general, politicienii stiu toate acestea despre mine si cred ca apreciaza, dovada ca nu am avut cuvinte de rau pina acum, de cind mi-am anuntat candidatura. Pe foarte multi ii apreciez si eu, si chiar in multe puncte pe contracandidatii mei. Sint un om de onoare si asa vreau sa ramin, insa, de cind mi-am propus sa candidez, mai vreau sa fiu si… propteaua de din jos. Ce vrea sa fie asta? Am fost la Arieseni pentru ca v-am spus, vreau sa calc pamantul cu piciorul si sa ii ascult pe oameni, abia dupa aceea imi voi definitiva programul, iar acolo am stat de vorba cu um om de vreo 80 si ceva de ani caruia i-am cerut un sfat, ce ar trebui sa fac mai mult decit gindesc io acum poate? A zis asa, pai, daca ajungi la Bucuresti, fa sa fii propteaua de din jos ca de aia avem nevoie… Am intrebat ce vrea sa zica? E ca la claia de fin, mi-a spus. Multi se straduie sa o aranjeze, sa faca treaba buna, sa o aseze, dar care o tine dreapta si de ajutor este propteaua de din jos… Nu am sa uit cit traiesc sfatul asta!
Ce mai face artistul NICOLAE FURDUI IANCU? MERGE LA MIHAELA RADULESCU!
Duminica aceasta sintem, impreuna cu sotia si copiii mei, la
No comments:
Post a Comment