Prezentare monografică a comunei Sohodol 1. Aşezarea geografică

Aşezata în partea nord-vestică a judeţului Alba, în inima Tarii Moţilor, comuna Sohodol este una din localităţile în care s-au descoperit urme de locuire din paleolitic ( în peşterile Lucia Mică şi Lucia Mare din Gura Sohodol ). Lexicul specific precum şi obiceiurile, demonstrează o legătură ancestrală cu cultura geto-dacică şi latină. Toponimia, în majoritatea de sorginte slavă, arată locuirea zonei şi în primul mileniu al erei noastre. Locuirea din vechime a comunei Sohodol rezultă şi din denumirea satelor. Satul Robeşti, de pilda, ne duce cu gândul în evul mediu sau mai devreme, întemeietorii satului fiind probabil robi fugiţi. Unele din sate şi cătune au o toponimie care reflectă aspecte interesante legate de despădurire ( dealul Arsurilor, vârfurile Pojarul şi Pojarel, satele Poiana, Lumineşti, Lazuri ) sau de natură geomorfologică ( satul Hoancă, dealul Tarniţă ) dar şi de natură geografică ( vârful Dosului, Doştina – teritorii cu orientare nordică ) sau de natură hidrologică (Valea Seacă, Valea Verde) . Cu toate acestea, în primele secole ale mileniului al doilea ( XI – XIII ), Munţii Apuseni constituiau o zonă puternic împădurită, la graniţa dintre unităţile teritorial-administrative din Crişana şi Transilvania. Teritoriul actual al comunei Sohodol aparţinea comitatului Alba, aflat sub autoritatea voievodului Transilvaniei. Întreaga zonă depresionară, cunoscută sub numele de „ Tara Moţilor ” făcea parte din întinsul domeniu al Abrudului ( Terra Abruth ) ale cărui sate româneşti Câmpeni, Bistra, Abrud – sat, Cărpiniş, Bucium şi Vidra sunt amintite încă din 1595, când principele Sigismund Bathori scuteşte de dări populaţia acestora, cu motivarea că locuiesc între munţi şi nu au teren arabil, astfel că grâul şi alte alimente trebuiesc cumpărate. Întregul domeniu al Abrudului, împreună cu posesiile româneşti („possessiones Valachichales”) se află în stăpânirea directă a fiscului, după secularizarea averilor ecleziastice în 1556. Din secolul al XVII-lea ţara Abrudului se divide în două părţi, satele din văile Râului Mare şi Râului Mic constituind o unitate administrativă distinctă, locuită de „ moţi ” sau „topi ”, numele acestei populaţii determinând denumirea maghiară a principalei localităţi Câmpeni ( Topánfalva ). Se constituie astfel Domeniul de Sus, incluzând satele Câmpeni, Bistra, Râul Mare şi Vidra, împreună cu crângurile din Râul Mic, apărute în număr tot mai mare pe curăturile şi defrişările din păduri şi organizate pe neamuri. Acum este pomenit pentru prima oară toponimul Sohodol, într-un act din 1631 în care este menţionat „gornicul de pădure din Sohodol”. Localitatea ca atare este atestată documentar pentru prima oară în cadrul conscripţiei Dosa, în anul 1805. Cu toate acestea, vechimea anterioară a localităţii şi a cătunelor ce o compun este confirmată şi de menţionarea a două dintre acestea, respectiv Poiana şi Valea Verde, la 1770, în documente cartografice austriece la scara 1:28.800. Ceva mai târziu, la 1835, apare pomenit şi cătunul Peleş ( Semitismul de la Blaj, 1835 ) sub forma „Pele ”. Până în 1850, Sohodolul aparţinea de localitatea Câmpeni iar satul Poiana de Abrud, abia după această dată teritoriul respectiv constituindu-se ca unitate administrativă independentă. Modificări, însă, continuă să se petreacă, astfel încât cătunul Vârşi, care încă în 1956 făcea parte din comuna Sohodol, trece la comuna Roşia Montană. Cele 4 aşezări menţionate, respectiv Sohodol, Poiana, Valea Verde şi Peleş cuprindeau desigur, ca şi crângurile aparţinătoare, cele 31 de sate ce alcătuiesc actualmente comuna Sohodol, dar acestea nu apar ca sate de sine stătătoare decât după 1956. Cele 4 localităţi iniţiale, corespunzând parohiilor şi dotate cu biserică şi scoală, sunt păstrate şi astăzi în memoria locuitorilor, recomandându-se a face parte din satele respective, conform vechii împărţiri. Cele 31 de sate actuale, mult prea mici şi lipsite de dotări, reprezintă o împărţire artificială, nefuncţională şi care nu a reuşit să se impună în conştiinţa locuitorilor comunei Sohodol. Comunei Sohodol reprezintă o aşezare tipică pentru zona Munţilor Apuseni, caracterizată prin ceea ce etnografii numesc „satul cu case izolate”, iar geografii – sat de tip „împrăştiat ” sau „risipit”. Acest tip de aşezare umană, considerat de alţii relativ recent, în funcţie de cazurile studiate, este răspândit pe o mare arie a zonei montane în Europa, fiind descris atât în părţile de nord-vest a Peninsulei Balcanice, în Carpaţi de vest, în Munţii pădure Neagră, în Bavaria şi Austria Superioară, până în Alpi Elveţiei, cât şi în zonele împădurite ale Poloniei şi Rusiei. Amănunte în legătură cu istoricul comunei Sohodol se regăsesc în lucrarea „Habitat tradiţional şi mutaţii demografice în Munţii Apuseni” . Aria de extindere geografică a acestui tip de aşezare ocupă regiunile de platforme sau plane, adesea pe cumpăna apelor, văile adânci şi împădurite constituind limita între sate. Nivelul general se situează între 600 şi 1000 m altitudine, dar uneori coboară până la 400 m sau urcă până la 1400 m altitudine. Teritoriul ocupat de aceste aşezări corespunde ariei de dezvoltare a fâneţelor respectiv unei economii pastorale sau pastoral agrare, bazată pe proprietatea comună a tribului sau a familiei lărgite. Si acum, fiecare gospodărie are spaţiul de folosinţă economică în imediata apropriere (teritoriul de cultură, fâneaţa, păşunea, uneori şi pădurea ) . Dintre toate zonele geografice ale Europei, Munţii Apuseni constituie zona cea mai compactă şi mai întinsă ocupată aproape exclusiv cu acest tip de aşezare, care poate fi găsit aici din punct de vedere al habitatului: geografică, economică, socială şi etnică. Monografia generală din 1960 încadrează zona în care se află comuna Sohodol în sectorul de climă de munte, ţinutul climei de munţi mijlocii, favorabilă pădurilor de fag şi brad, subţinutul climei de versanţi expuşi vânturilor vestice, districtul climei cu efecte de föhn. Vecinătăţile comunei Sohodol: • Oraşul Abrud la sud-est; • Comuna Roşia Montană la est; • Oraşul Câmpeni la est şi la nord-est; • Comuna Vidra la nord şi nord-vest; • Comuna Avram Iancu la nord-vest; • Judeţul Hunedoara la vest; • Comuna Ciuruleasa la sud. 2. Cadrul Natural Geomorfologia Comuna Sohodol este aşezată în bazinul hidrografic al văii Sohodolului cu aproape întreaga suprafaţă (excepţie satele Lazuri şi Burzoneşti care se află în bazinul Arieşului ). Comuna este strajuita din toate partile de culmi: la est dealurile: Curaturi, Barcanului, Serban, Grindoaia; la sud dealurile: Bradet, Tarnita, Chiuzului; la vest dealurile: Paisului, Rachita, Sturu, Peles, Pojarul; la nord dealurile: Dambului, Pojorel; Ca altitudine comuna se intinde de la altitudinea minima de 550m – Gura Sohodolului la altitudinea maxima de 1124,7m Vf. Rachita. Numeroasele culmi si paraie dau un aspect fragmentat, cu pante ce variaza intre 6° si 49°. Culmile se termina inspre paraie cu pante abrupte iar culmile au forma de spinari destul de late. Fragmantarea de munti josi si dealuri inalte cu relief larg valurit dominat de varfuri solitare, cu vegetatie forestiera formata din palcuri zdrentuite de arborete. Geologia In cadrul Comunei Sohodol se gaseste un ansamblu de formatiuni care au luat nastere intr-un sant eugeosinclinal care a parcurs un intreg ciclu in intevalul jurasic-cretacic superior. Partea sud – vestica se suprapune peste axul sinclinal al carui sedimentare a inceput in jurasicul superior si constituie fosa Drocea in care se dezvolta o serie de flis calcaros urmata de un flis grezos al carui element caracteristic este o gresie cu multe vine de calcit, cu santuri adanci pe fetele alterate, secundar apar microconglomerate, conglomerate si lentile de calcare organogene. Dupa o intrerupere Aptian Cenonian sedimentarea se reia in Comacian succesiunii urmandu-i conglomerate rosiatice, microconglomerate, gresii, marne si lentile de calcare. Apar incalecari ale formatiunilor veci peste cele noi. In sudul localitatii se observa fracturi puternice care aduc la zi fundamentul calcaros cristalin ca rezultat al unor dislocatii rupturale Neozoice. Zonele de carst din nordul comunei au determinat formarea unor pesteri de marimi medii pe suprafete relativ mari. Pesterile Lucia Mare si Lucia Mica prezinta urme de locuire din Paleolitic. Subsolul Asa cum reiese din structura geologica nu e bogat, singura resursa certa este cea de marmura. Marmura de Sohodol este un calcar cristalin marmoreean apartinand seriei de Baia de Aries. Rezervele certe sunt de trei patru mii de tone. Solurile Solurile tipice in cadrul comunei Sohodol sunt incadrabile in doua clase de sol: Molisoluri reprezentate prin rendzine tipice formate pe substrat calcaros. Este un sol acid mijlociu, bogat in azot, fosfor mobil, si potasiu asimilabil, cu textura luto-argiloasa. Cambisoluri reprezentate prin sol brun eumezobazic tipic – sol acid mijlociu, cu o textura lutoasa, cu o bogata activitate biologica si cu tip de sol brun eumezobazic litic pe pantele accentuate . Flora La altitudin cuprinse intre 600 si 1200m vegetatie de foioase, specia caracteristica fiind fagul (Fagus sylvatica) insotit de numeroase plante lemnoase ca: jugastrul (Acer campestre), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul (Ulmus montana), carpenul (Carpinus betulus), plopul (Plopus tremula), tisa (Taxus baccata), smeurul (tubus idaeus), singerul (Cornus sanguineea), socul (Sambucus nigra), iar dintre conifere molidul (Picea abies) si bradul (Abies Alba). In padurile de fag se intalnesc numeroase plante ierboase: brebeneii (Coridalis solida), splinuta (Chrysosplenium alternifolium), ciubotica cucului (Primula officinalis), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), ghiocelul (Galantus nivalis) sa. Fanetele si pajistile sunt alcatuite din paius (Festuca sylvatica), firuta (Poa angustifolia), parusca (festuca supina), teposica (Nardus stricta), papadie (Taraxacum officinale), rogozuri (Carex sp.) etc. Fauna Principalele mamifere salbatice intalnite sunt: cerbul (Cervus elaphus), mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolus capreolus), veverita (Sciurus vulgaris), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus eurpaeus) etc. In frunzarul padurilor traiesc un numar mare de insecte: coleoptere (Carobus violaccus), miriapode, formicide, acarieni, etc. Dintre reptile apar: soparla (Lacerta agilis), gusterul (Lacerta viridis), colbridele inofensive (serpi neveninosi), precum si vipere (Vipera sp.) Padurile adapostesc numeroase specii de pasari: sorecarul (Buteo buteo), uliul gainilor (Accipiter gentilis), privighetoarea (Luscina luscina), ciocanitoarea (Dendrocopos major), cojocaia (Certhia familiaris), pitigoiul albastru (Parus caeruleus) etc. Hidrologia Comuna Sohodol apartine bazinului hidrografic al raului Aries. Orografia teritoriului, fragmentarea puternica a teritoriului, sbstratul geologic favorizeaza dezvoltarea unei retele hidrografice bogate. Valea Sohodol, afluent de dreapta a Ariesului colecteaza cursurile de apa mai importante de pe teritoriul comunei precum paraiele: Poiana, Valea Seaca, Oulesti, Plicului, Toplita, Criseni, Lucia, etc orientarea generala de scurgere este sud – vest la nord – vest. Densitatea retelei hidrografice este de 0,6 km/km² rezultand un regim hidrologic echilibrat. Majoritatea vailor au profil V si mai rar U, sunt adanci si inguste mai ales la obarsii. Bilantul hidrologic este deficitar, cu ape mari primavara si cu acumulari pluvio nivale moderate. Clima Raionarea climatica din „Monografia Geografica” 1960 incadreaza regiunea comunei Sohodol in sectorul de clima de munte, tinutul de clima munti mijlocii favorabila padurilor de fag. După clasificarea lui Koppen, teritoriul aparţine provinciei Cfbx, ţinut de clima boreala, caracterizat prin ierni friguroase si umede cu precipitaţii peste 700 mm, cu temperatura medie a lunii celei mai reci sub 3°C si a celei mai calde peste 10°C, temperatura medie a lunilor de primavara este de 7,8°C. Valoarea medie anuala a indicelui de ariditate arata un climat cu excedent de apa provenita din precipitatii fata de evapotranspiratia potentiala, deci fara seceta in sol. Vanturile bat dinspre vest si sud-vest si aduc mase de aer rece si umed. Fondul forestier Oriunde padurea reprezinta una din cele mai importante componente ale mediului de viata. Influenteaza diversitatea speciilor forestiere, florei si faunei, retine cantitati de CO2 prin asimilare clorofiliana, protejeaza impotriva vanturilor, eroziunii solurilor, si nu in ultimul rand rol peisajistic si recreativ. Fondul forestier al comunei Sohodol este administrat de Ocolul Silvic Valea Ariesului si face parte din UP IV Sohodol. Suprafata aflata in administrarea Ocolului Silvic Valea Ariesului este de 991,9 ha.